Pierderea cuiva drag nu este un lucru strain de noi, mai ales daca ne aventuram in teritoriul captivant al varstei de 20 de ani. Multi dintre noi cad de acord ca cel mai rau lucru care ni se poate intampla este pierderea cuiva drag.

Incearca cat vrei, insa nimeni nu iti va putea da raspunsul la intrebarea „de ce el/ea?”, pe care ti-ai adresat-o de atatea ori. De ce s-a intamplat asta? De ce nu am primit sansa de a-mi lua macar adio de la el/ea?

Nestiind sau neprimind raspunsul  la aceste intrebari ne poate face sa ne izolam, sa ne indepartam de ceilalti dragi de langa noi si sa intram intr-o depresie grava, care poate dura de la cateva saptamani, la cateva luni sau chiar ani de zile.

Va parea ca si cum nimeni nu te intelege, nu va intelege relatia pe care o aveai tu cu persoana care a murit, dar adevarul este ca nimeni nu iti va putea raspunde la intrebari, decat tu insuti.

Eu, ca si alti oameni carora li s-a intamplat asa ceva, iti voi putea spune ca a trai o astfel de experienta urata nu inseamna neaparat si sfarsitul vietii tale, desi este greu. A trece printr-o pierdere nu devine mai usor odata ce inaintezi in varsta, ci este la fel, este un proces prin care treci pentru care nu exista cale de iesire prea curand sau solutie ca sa treci pste.

Nicio persoana nu trece la fel prin astfel de experiente de viata, nu jeleste la fel pe cineva trecut in nefiinta, fiecare om o face in felul sau, si de asemenea alege sa se exteriorizeze sau nu in privinta asta.

Pentru a trece mai usor peste astfel de momente ai putea sa gasesti cateva clipe de liniste, intr-un loc in care predomina pacea, si ai putea sa incerci sa scrii de la cateva randuri, la mai multe randuri adresate celui drag, de care a trebuit sa te desparti prea curand.

Scriindu-ti propriile ganduri indreptate catre rai, sau spre orice crezi ca este in viata de apoi, va fi sursa ta de putere si de eliberare pe timp de astfel de momente si timpuri dificile.