Regiunile costiere si insulare situate la periferia climatului intertropical permanent umed sunt afectate uneori de uragane, care nu ajung insa nici in apropierea Ecuatorului, dar nici nu patrund adanc in interiorul ariilor continentale.
Masele de aer de la latitudini medii patrund foarte rar pana la latitudini tropicale si mai rar pana la cele ecuatoriale, dar atunci cand reusesc sa ajunga in aceste arii, provoaca precipitatii frontale si scaderi ale temperaturii. Masele de aer dominante in regiunile cu climat intertropical umed isi au originea in celulele subtropicale de mare presiune atmosferica, iar in advectia lor spre ecuator capata treptat caracteristici ecuatoriale, care se definitiveaza in aria de convergenta din lungul talvegului ecuatorial.
In regimul anual al precipitatiilor se evidentiaza cate o perioada mai saraca din punct de vedere pluviometric, corespunzand ,,iernii” fiecarei emisfere. Pendularea ecuatorului termic spre sud de ecuatorul geografic in vara emisferei australe si spre nord de ecuatorul geografic in timpul verii emisferei boreale, conduce la instalarea unor perioade cu cantitati de apa mai reduse, provocate de puternicul aflux al maselor de aer aduse de alizee.
Uneori se poate constata si vara o scurta perioada mai uscata datorata trecerii alizeului dintr-o emisfera in alta. Deci regimul anual al precipitatiilor se caracterizeaza prin doua minime ( solstitiale sau postsolstitiale) si doua maxime (echinoctiale sau postechinoctiale), asemanator regimului termic. In acest tip de climat, cantitatile maxime de recipitatii se inregistreaza in intervalele echinoctiale, datorita inaltimii maxime a Soarelui, deasupra orizontului (si deci a valorii maxime a unghiului de incidenta al razelor sale cu suprafata terestra) si a distributiei relativ simetrice a presiunii atmosferice la nord si la sud de Ecuator, care face ca termoconvectia specifica acestei arii sa nu fie impiedicata de advectia alizeelor.
Convergenta intertropicala determina in majoritatea regiunilor cu climat intertropical umed precipitatiile abundente si relativa lor uniformitate. Vegetatia specifica acestui tip de climat este reprezentata prin padurile ecuatoriale, formate din arbori cu frunze vesnic verzi, cu exceptia acelor regiuni unde, prin interventia omului, acest tip de asociatie vegetala a fost inlocuit cu savana-parc sau cu plante cultivate ( America Centrala, Amazonia, Africa ecuatoriala, Arhipelagul Sondelor etc.)
